numai texte am în cap
Au fotografiat prima gaură neagră!, ce impresionant!, ce splendidă e lumea nouă și câtă fericire neîncăpătoare între pereții propriilor gânduri! Însă pentru o clipă s-a făcut o liniște ca de final de notă întreagă și atunci și-a amintit cum toată energia-i prefabricată îi cânta numai lui și cât și-ar fi dorit și el să fie …
Își amintea perfect senzația asta. O rătăcire imensă ca o palmă transpirată care atârnă deasupra ei și-i amintește drumul spre casă prin picuri mari și sfidători ce marchează necunoscutul. În fapt, mereu noile începuturi rupeau cotidianul în fâșii imense și lăbărțate, ca săgeți ce indicau rute diferite către o nouă viață. Confuzie în toate direcțiile, …
12:50. Doar ceasul se aude în hala asta imensă și albă de-ți orbește ochii. Chiar și când sunt închiși, lumina e atât de insistentă, că nu știi dacă îți auzi inima sau dacă lăcrimezi odată cu înghițitul în sec. Lumea vorbește că ar fi atât de puțin suportabilă tocmai ca să scurteze orice intenție de …
De cauți cerul în seninătatea lui și-l privești cu ochii mijiți printre pufi de păpădie, te cuprinde deîndată un suflu răcoros, singurul trimis parcă să te dezbrace de însingurare. Găsești curios că nu ești doar tu aici. Dar cum ai putea să fii, când de subsoară te poartă nu doar vântul, ci și un tril …
rânduri inspirate de „Scrisori către tata”, Franz Kafka. * Nu pot spune cât ar mai fi putut rămâne după ce viețile noastre s-au despărțit. Începutul oricărei dezamăgiri te face să înțelegi că unele clipe există pentru a-ți frânge șirul lin al vieții, întocmai ca un crescendo nesimțit ce-ți chinuie timpanele. Devii, în astfel de trăiri, …