Anatomia certurilor

Pe la 12 ani am făcut cunoștință cu teoria isteriei feminine. O dereglare asociată, mai mult sau mai puțin nevinovat, cu imaginea femeii îmbufnate sau care ridică tonul, după caz.

De atunci cred că în mentalul colectiv s-a dezvoltat o ideologie stereotipică despre felul în care femeile gândesc, limbaje nescrise pentru acel “da” care înseamnă “nu” și viceversa. Dar nu despre asta vreau să îți vorbesc. Ci despre simplul fapt că, well, femeile chiar sunt supărăcioase. Inexplicabil și de-a dreptul frustrant, știu; dar femeile sunt supărăcioase. Partea deplasată este că, pe măsură ce-i devii mai drag, pauzele dintre tunete și fulgere se scurtează.

Să-ți explic. Nu de puține ori mi-a fost dat să văd/experimentez situații în care partea masculină din relație se sperie ușor când o femeie se crizează. Da, îmi permit să spun că “se crizează”. Și de aici am avut o epifanie, anume că –fii atent!- certurile sunt BUNE într-o relație.

A se citi că vorbesc de cazurile inocente în care cineva n-a dat un telefon când trebuia, a spus ceva care a lăsat loc de interpretări, își caută cuvintele etc. Pe scurt, e vorba de relațiile în care unul dintre ei nu ascultă, nu vede, nu aude decât ceea ce poate înțelege.

Înainte de toate, e necesar să ai în vedere următoarea înșiruire fatidică:

  1. Dacă o femeie se supără, NU înseamnă că vă despărțiți.

Notează-ți asta undeva, pune bilețelul în portofel, scrie-ți-l pe oglindă, pe talpa de la shuzii preferați sau pe desktop la muncă. N-o fi bătaia ruptă din Rai, dar certurile sunt dovada intimității prin care se construiește o relație. Și se menține.

2.  Dacă o femeie ridică tonul, înseamnă că are așteptări de la tine.

Să ai în minte, cu fiecare scenă incomodă, că te-a ales tocmai pentru că ești singurul care i le poate întrece. Nicio femeie nu își va pune mintea cu cineva cu care nu poate rezona. O femeie care te iubește, în schimb, se va metamorfoza în cel mai vocal critic în timp și spațiu ori de câte ori ceva nu este în grafic.

3.  Dacă -aparent- o femeie se supără fără motiv, te asigur că nici ea nu și-l poate recunoaște.

De aici trebuie să înțelegi cearta ca un demers pentru a-l afla împreună. Sunt lucruri pe care nu le putem spune. Din orgoliu sau simplul raționament că este absolut stupid, deși pe noi ne afectează.

Evident, aceste 3 puncte coincid în cele mai multe cazuri. Departe de a fi adevăruri universal valabile, eu vorbesc din perspectiva unui observator și subiect, în anumită proporție.

Așadar, ce faci atunci când o femeie “se crizează”? E foarte simplu: încerci să o calmezi. Fie că pleci nervos din cameră, aștepți să treacă sau te ambalezi chiar tu, ceva tot trebuie să faci. Cea mai mare greșeală este să rămâi impasibil.

Ideea că orice ai spune o va enerva și mai tare este fundamental greșită. De ce? Pentru că certurile sunt manifestul unor lucruri nespuse care, nerezolvate, duc la o criză și mai adâncă. Preferi 10 minute de bălăcăreli și conflicte sau seri condescendente de tipul “Hai să ne uităm la un film în timp ce ne ignorăm reciproc și totul se rezolvă de la sine.”?

Până să dai un răspuns, Dane Cook e aici și îmi dă, fără să vrea, dreptate:

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *