Congregația Vizoriștilor

12:50. Doar ceasul se aude în hala asta imensă și albă de-ți orbește ochii. Chiar și când sunt închiși, lumina e atât de insistentă, că nu știi dacă îți auzi inima sau dacă lăcrimezi odată cu înghițitul în sec. Lumea vorbește că ar fi atât de puțin suportabilă tocmai ca să scurteze orice intenție de a te-ntinde peste programul alocat. Mai ceva ca în sălile de operație, lumina de aici știi că nu vrea să te acopere, nici să te protejeze. E doar un memento că timpul tău este măsurat, cuantificat în lumeni și în bătăile inimii.

Sunt toți aici. În familia Ocru, în duminica alocată, fiecare vine cu coșul din dotare, pregătit să pună un pas hotărât când se dă startul și să cucerească raioanele, unul câte unul. Se aud gâfâieli, suspine de nemulțumire sau de resemnare. Cei mai tineri au alergat ca să ajungă la timp, de parcă și acum ar fi în negare; cei mai bătrâni se pun în linie dis-de-dimineață, ocazie cu care mai vorbesc una-alta cu sectoristul, mai află cine ce regulă a încălcat, ce riduri noi are Majestatea Sa, dar și despre noile direcții în Programul Familial.

Uneori se mai plătesc oameni ai străzii să stea la coadă în locul familiilor, dar de când cu bătrânii Vizoriști, este de la sine înțeles că toată lumea trebuie să fie prezentă.

— Unde e?, întreabă Duduța, cea mai în vârstă membră a familiei și, prin influență, cel mai respectat membru din Societatea Ocru.

— E pe drum, răspunde mama, mai mult din inerție, cu replica învățată, să nu care-cumva să se supere mai marii și mai vârstinicii sectorului.

— Mai este fix un minut. Dacă nu apare aici în ultimele 10 secunde, va rămâne și săptămâna asta fără rație!

— Bunică, îți jur că…

— Te rog să îmi vorbești respectuos!

— Sigur, madam, spune mama și pleacă fruntea.

Duduța își aranjează mândră manșonul de blană luat pe sub tejghea de la Casa de Căsătorii, unde se știe că bătrânii au dreptul și chiar întâietate în fața bunurilor viitoarelor mirese (aflate la prima căsătorie sau nunta de argint), a căror vârstă este un impediment: ce li se pare de valoare sau ușor desuet poate fi confiscat în numele Societății familiale.

Cu privirea ascuțită, așa cum au învățat-o la partid, privește la monitorul înfipt bine în perete la coada de așteptare, unde ecranul e împărțit în 4 coloane, fiecare pătrățel cu imaginea lui dedicată unui sexagenar sau octogenar, reprezentanți de seamă ai Partidului și hotârătorii cu drept de veto ai Societăților familiale. Dedesubt, pâlpâie retro marele îndemn al acestei ere: „RESPECTAȚI-VĂ BĂTRÂNII! MOTORUL SOCIETĂȚII, DECIDENȚI AI OMENIRII ȘI AI VIITORULUI NOSTRU”.

— Priviți-i pe marii înțelepți! Dragostea lor de patrie și de neam, de limbă și de tradiții, obediența lor față de Nucleul Societății și generozitatea lor fantastică de a ne pune și pe noi, paraziți ai societății, în același rând cu ei…

— Shh, las-o, îi atrage ginerele atenția soției care deja își dădea ochii peste cap.

— Datorită lor, zice Duduța și își îndreaptă degetul zbârcit și plin de inele confiscate către monitor – datorită LOR lucrurile s-au așezat în lumea asta!

— Of, bunică…

— Ce bunică, ce bunică! V-a spălat creierii propaganda „niu eigi”, din cauza ei nu mai avem noi liniște în familii, pace în Societăți și rații cât să ne ajungă la toți! Mai e un minut, soro, sper că fii-tu e pe drum!

Nici n-apucă să termine fraza, că ușa hypermarketului aproape se trântește de perete, iar pe ea intră în viteză un cărucior improvizat din table și sârme înnodate, cu două turbine atașate care scot scânteie și artificii. În el stă chircit mult-așteptatul fiu, stigmat al Societății familiale. De parcă aparența nu l-ar da de gol, pe braț poartă însemnele Partidului, cu hashtag înroșit.

Își cere scuze din priviri cavalerilor vârstnici de la intrare și sare din cărucior cu lejeritatea tinerească, aproape zeflemitoare în fața valorilor societății înscrise pe toate ulițele: RĂBDARE, UMILINȚĂ și TĂCERE.

— Gata, madam, toată familia e completă! Ne mai trebuie o cârmă, un baston și suntem numai buni de pus la coadă!

— Îți arde de glume, Victorele, încă n-ai nici 40, ar trebui să-ți știi locul!, ripostează Duduța.

— Desigur, stimată madam, în numele Partidului și al Societății Familiale, respect celula de bază a națiunii noastre și mă ofer jertfă pentru principiile fără de care țăranul tradițional al nației noastre nu ar fi ajuns în fruntea regnului intelectual!

— Îți știi poezia, dar cu timpul stai cam prost. Nu te reclam la Vizoriști de data asta…

Alarma anunță ora 13:00. Porțile hypermaketului se deschid larg, iar megafonul anunță „Familia Ocru, indicativ 2654312. Status: 7 vii, 3 sanctificați. Timp disponibil: 10 minute”.

Ca la un semn, toți membrii încep să alerge care-ncotro, printre raioane, să cumpere tot ce pot și ce au nevoie pentru o săptămână. Mama și tatăl deleagă stânga-dreapta ce să ia fiecare – trei coșuri sunt evident pentru Matroana familiei, restul pentru ei – strictul necesar: legume, pastă de dinți și cărți de partid care ilustrează ridurile, atitudinile romantice și evadări în lumea virtuală doar către lumea din trecut – ca fiind cele mai de preț valori ale Societății Familiale.

La coadă, Vizoriștii verifică: avem mamă, avem tată (neapărat de sexe diferite, altfel mai marele vârstnic va fi tras la răspundere ca dizident), avem copii, nepoți și, evident, Senior, fără de care această SF (Societate Familială) nu ar fi completă. Fiecare își primește punctele de bună-purtare și prezență, este împins să se închine la Cina cea de Taină refăcută, cu toți apostolii îmbătrâniți și cu Iisus redesenat sub forma unui om de cel puțin 100 de ani.

Victor se amuză de fiecare dată în fața acestui altar improvizat: își amintește de Marea Revoluție Culturală de când era el mic, când Biblia a fost rescrisă, iar noua vârstă cristianică a devenit 66. De atunci, botezurile, dreptul la vot și la liberă exprimare s-au acordat doar celor de peste 66 de ani, iar tot ce a fost în urmă a fost șters cu buretele manipulării și al televiziunilor plătite de vârstnici care se ascundeau de lege în spatele cortinei înțelepciunii și a etății câștigate în urma unui pariu cu divinitatea.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *